Nobilul Gavril din Țagu Mare
March 25, 2020
Istoric Biserică
March 25, 2020

Preoți ce au slujit parohia

Cercetând arhiva parohială, am aflat numele preoților care au slujit în parohia Țagu . Astfel la anul 1733 sunt amintiți doi preoți: Popa Negrea și Popa Niculaie. De la acestă dată și până în anul 1826, numele preoților nu erau cunoscute.

După ce românii ortodocși din Transilvania primesc un episcop în persoana lui Dionisie Novacovici, avem din nou știri despre preoții din Țagu-Mare. Criteriile după care se alegea o persoană spre a deveni preot erau următoarele: viață morală aleasă, petrecerea unei perioade ca ucenic (cantor sau dascăl) la biserică, recomandarea nobilului feudal, proprietarul comunei.

În conscripția realizată de Dionisie Novacovici în octombrie 1763 – noiembrie 1765 apare menționat numele preotului Popa Ioan din Țagu, care, în data de 8 iunie 1765 a primit binecuvântarea să slujească „ la centru”, dacă nu va întâmpina greutăți din partea protopopului locului.[1] Dintr-o altă conscripție, datată  9 octombrie 1767, a aceluiași episcop, aflăm că parohia Țagu-Mare făcea parte din Protopopiatul Tothaza (azi Crişeni), comitatul Clujului, iar preot era Ioan Rusu, născut în Budeşti.[2]

De pe la începutul secolului al XIX-lea, am reușit să adun într-o listă cronologică numele slujitorilor lui Dumnezeu care s-au jertfit pe altarele Bisericii din Țagu. Astfel:

Începând din anul 1820 :

  • Popa Nicolae – între 1826 – 1833
  • Filipan Ioan – între 1833 – 1856
  • Trifan Lazăr – între 1856 – 1897
  • s-a născut pe la anul 1829;
  • este ginerele preotului Filipan Ioan, fiind căsătorit cu fiica acestuia, Maria;
  • căsătoria este oficiată la 19 ianuarie 1856  de către preotul Mureșan Ioan din Chiciud, actualul Miceștii de Câmpie[3]  ;
  • presupunem că a construit o nouă casă parohială, care apare în Șematismul anului 1900 ca fiind edificată în 1858;
  • tot în perioada slujirii lui ca preot în localitatea Țagu s-a construit localul școlii confesionale, aproape de biserica din deal: „școla de lemn din an. 1890. (La 1900 erau 🙂 Școlari 40; ficiori: 21; fete: 19; de repetiție: 16; ficiori: 9; fete: 7.”[4]
  • a trecut la cele veșnice în anul 1897, fiind îngropat lângă biserica din deal de către un sobor de opt preoți.
  • Chiciudean Ioan             – între 1897 – 1911
  • născut la 24 februarie 1847,
  • căsătorit în 1875 cu Rafila Lazăr, fiica preotului Trifan Lazăr din Ţagu. Deşi acesta a slujit până în 1897, alături i-a stat şi ginerele care fusese hirotonit din 1875.
  • a fost numit administrator al Parohiei Ţagu abia după moartea preotului Trifan Lazăr şi a slujit până în 1911 când s-a îmbolnăvit, trecând la cele veşnice în 18 februarie 1914, fiind îngropat lângă altarul bisericii din deal. Mormântul său se poate vedea şi astăzi. Are la căpătâi o cruce de piatră.
  • părintele Ioan a avut 9 copii: Eugen (n. 1876), Victoria (n. 1877), Aurelia (n. 1883), Alexandru (n. 1886), Pompei (n. 1890), Alexandrina (n. 1891), Ioan (n. 1894), Lucreţia (n. 1896) şi Emil (n. 1900).
  • fiul preotului Chiciudean Ioan, Alexandru, s-a căsătorit cu Susana, născută Raşca, în 18 iulie 1909, având 5 copii: Silvia (n. 1909), Ioan (n. 1914), Aurelia (n. 1921), Aurel (n. 1923), Alexandru (n. 1929). Unul din aceştia, Alexandru Chiciudean a trăit până în septembrie 2012, fiind unul dintre bătrânii înţelepţi ai satului. Ţinea şi un jurnal în care însemna toate evenimentele semnificative din fiecare lună a unui an. Era şi veteran de război, fiind decorat de către preşedintele României, Emil Constantinescu, cu medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945”, penru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea război mondial.
  • Florian Octavian             – între 1911 – 1913
  • Popu Ioan             – între 1913 – 1920
  • născut în anul 1886 la 26 aprilie;
  • căsătorit în 2 martie 1913 cu Aurelia (născută Tonția, la 18 noiembrie 1891), are doi copii : Felicia-Sabina născută la 25 noiembrie 1913 și Ioan-Antoniu-Petru născut la 12 iulie 1917.
  • prin truda lui avem astăzi informații referitoare la locuitorii satului, deoarece a organizat temeinic registrele parohiei. Au rămas de la el : Conscripția nominală a sufletelor din parohia Țagu, protopopiatul Cătinei, – scrisă în 1914 dar având date începând din anii 1835; Protocolul agendelor parohiali din parohia gr.-cat. a Țagului-Mare.
  • Rusu Alexandru – între 1920 – 1926
  • născut la 27 aprilie 1890 în localitatea Uilac ( actual Delureni );
  • căsătorit în 22 august 1916, nu este trecut numele preotesei;
  • are un fiu, Alexandru, născut în anul 1917 la 19 octombrie;
  • preia parohia Țagu din 1920 până în 1926, când este transferat la Jucul nobil;
  • din 1928 se întoarce preot în parohia Țăgșor, pe care o predă preotului Rașca Emil în 30 septembrie 1949;
  • asigură interimatul parohiei Țagu din ianuarie 1938 când moare preotul Popu Ioan, până în mai1939;
  • Pop Ioan (Onița) – între 1926 – 1938
  • preia parohia Țagu în aprilie 1926 de la preotul interimar Iuliu Gherman din Țăgșor;
  • avea 5 copii; era bun administrator, avea gospodărie mare;
  • construiește biserica de lemn între anii 1928-1930; sfințirea ei se face în 1931;
  • moare la începutul anului 1938, la 20 ianuarie, fiind îngropat lângă biserica pe care a ridicat-o.
  • Rașca Emil – între 1939 – 1957
  • născut la 18 iulie 1909 în Ţagu, fiul lui Ioan şi Anica din Ţagu.
  • între anii 1916-1923 urmează cursurile Şcolii din localitate, apoi Liceul Românesc din Bistriţa (Andrei Mureşanu) pe care îl absolvă în 1930.
  • se înscrie apoi la Institutul Teologic Greco-Catolic Sfântul Vasile cel Mare din Blaj, pe care îl termină în anul 1935, fiind hirotonit preot pe seama Parohiei Gălăutaşi, suburbie a oraşului Topliţa.
  • s-a căsătorit cu Tătar Maria Elena, fiica preotului Tătar Patriciu din Parohia Archiud, judeţul Bistriţa-Năsăud. A avut doi copii: Ioan-Emil, profesor de Biologie şi Geografie la mai multe licee din Tg-Mureş şi Cecilia.
  • după ce a păstorit 3 ani în Parohia Gălăuțași este transferat în comuna natală unde va rămâne până la sfârşitul vieţii. Îmbolnâvindu-se în cursul anului 1957 este internat la Clinica din Cluj trecând la cele veşnice în 18 ianuarie 1958.
  • la slujba înmormântării pr. Emil, oficiată în 20 ianuarie, au participat preoţii: Ioan Aldea – protopop în Cătina, Liviu Rusu – paroh în Miceşti, Emil Chiciudean – paroh în Zoreni, Gheorghe Penculescu – paroh Budeşti. A fost înmormântat lângă Biserica în care slujise mai bine de 18 ani, în dreapta Sfântului Altar.
  • Ciociu Ioan – între 1958 – 1996
  • s-a născut la 3 iulie 1930 în localitatea Petrişoru, judeţul Buzău din părinţii Nicolae şi Stănica;
  • a urmat şcoala primară din localitate, apoi Seminarul Teologic din Buzău până în anul 1948 când acesta a fost desfiinţat. Părinţii nu au avut posibilitatea să-l trimită la Bucureşti spre a continua Seminarul. De aceea în urma unor examene de diferenţă, intră la Şcoala Pedagogică din Buzău pe care o termină în anul 1950, funcţionând ca învăţător timp de 4 ani;
  • tânărul Ioan n-a renunţat la dorinţa de a-şi desăvârşi studiile teologice. S-a transferat ca învăţător în comuna Cătina, jud. Cluj în anul 1954, iar din 1955 s-a înscris la Seminarul Teologic din Cluj încă doi ani;
  • în anul 1956 se căsătoreşte cu Aleman Victoria din Săsciori, jud. Alba. Amândoi erau în anul 1956 învăţători la Şcoala din Cătina;
  • după absolvirea Seminarului Teologic din Cluj, se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu şi devine licenţiat în anul 1959;
  • în urma vacantării Parohiei Ţagu, prin moartea pr. Emil Roşca, este hirotonit în noiembrie 1958 pe seama acestei parohii, slujind penru prima dată în Biserica din Ţagu la 6 decembrie 1958;
  • a fost un om energic identificându-se cu toate problemele comunei Ţagu fiind, de fapt, factorul ce a determinat în anii 60 ai secolului trecut, multiple schimbări în viaţa spirituală şi administrativă a localităţii.

Astfel, după ce a terminat lucrările la casa parohială, a început demersurile, împreună cu autorităţile locale, pentru introducerea gazului metan şi a electricităţii în Ţagu. A fost nevoie de multă muncă de convingere deoarece tăranii erau reticenţi în privinţa acestor două proiecte. El însuşi a bătut din poartă în poartă pentru a alcătui tabele cu semnături în acest sens.

Eforturile lui au fost încununate de succes, iar din 1964 în Ţagu au fost introduse gazul metan şi energia electrica.

La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a construit calea ferată ce leagă oraşele Luduş şi Bistriţa, Ţagu fiind situat la 50 km de Luduş şi 60 km de Bistriţa. Trenul nu oprea în Ţagu ci la aproximativ 2 km  spre nord, unde se află actualul sat Budeşti Fânaţe.

Pr. Ioan Ciociu a înaintat Regionalei de Căi Ferate mai multe cereri pentru ca să se aprobe înfiinţarea unei halte în Ţagu, ceea ce s-a realizat tot în anii 60 ai secolului trecut.

Fiind o zonă de câmpie, toamna şi primăvara uliţele satului se umpleau de noroi. Împreună cu membrii Consiliului Parohial, cadrele didactice și elevii de la școală, și alții,  a construit o alee betonată din centrul satului (de la gară) până la biserică (aproximativ 1 km) pentru a uşura accesul credincioşilor spre biserică.

După reabilitarea terasamentului de cale ferată, părintelui i-a venit ideea de a construi trotuare din traversele de cale ferată înlocuite. În acest scop trimite un memoriu Regionalei de Căi Ferate Braşov şi primeşte răspuns afirmativ.

Apogeul realizărilor Pr. Ioan Ciociu este reprezentat de construcţia actualei biserici, târnosite de către vrednicul de pomenire Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului în 28 septembrie 1980.

Pensionat fiind, s-a retras în satul natal al soției, Săsciori, județul Alba. A trecut la cele veșnice în 2 februarie 2000, la vârsta de aproape 70 de ani și este înmormântat în cimitirul Bisericii din Săsciori. La slujba de înmormântare au participat P.S. Vasile Someșanul și un sobor de 18 preoți.

  • Pașca Daniel – între 1996 – 2003
  • Născut la 1 iulie 1971,
  • termină liceul și obține diploma de bacalaureat în anul 1989;
  • a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca în anul 1996, când este hirotonit preot pe seama parohiei Țagu;
  • căsătorit cu Călina ( născută Bolboacă ) la data de 28 iulie 1996;
  • are o fiică, Teodora-Maria (24 sept 2004).
  • în timpul pastorației sale s-au tencuit exterior biserica în terasit și i s-a renovat pictura exterioară, s-au făcut reparații la biserică – s-a schimbat tabla de pe acoperiș deoarece era deteriorată, s-a instalat o centrală proprie în biserică, s-a acoperit toată podeaua bisericii cu mochetă; în același timp se tencuiește și casa parohială în terasit.
  • Marchiș Grigore – între 2003 – 2009
  • născut la 13 septembrie 1975,
  • a absolvit: Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca în anul 1996;  în anul 2000 Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca; în 2002-2003 cursurile de Master în Teologie;
  • căsătorit cu Ioana (născută Rus) la 22 septembrie 1996; are trei copii: Teodora (16 iunie 1998), Mihail (14 februarie 2002), Ștefania (16 iulie 2011);
  • încearcă să reînvie obiceiuri locale; a reușit să dea viață festivalului de muzică și jocuri populare intitulat sugestiv „Cu strămoșii la Gurețe” , festival ce se desfășoară de patru ediții pe locul unde odinioară stămoșii ieșeau la horă de Rusalii; tot de Rusalii sătenii participă la Sfânta Liturghie îmbrăcați în costume populare;
  • a continuat unele lucrări de renovare la biserică (schimbarea gardului ce o împrejmuiește), la casa parohială; a renovat monumentul eroilor din sat, resfințindu-l în anul 2007.
  • Leach Iuliu – 2009-2015
    • născut la 16 aprilie 1983 ,
    • termină Seminarul Teologic Ortodox Român in anul 2003;
    • absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca în anul 2007;
    • diploma de Master în Teologie în anul 2008;
    • în prezent înscris la cursuri de doctorat
    • căsătorit cu Claudia Eugenia ( născută Mureșan ) ; are o fiică Iulia Alesia ( 2 ianuarie 2011).
    • zidește, între anii 2010-2011, o nouă casă parohială, în fața bisericii.

Am prezentat în rândurile de mai sus câteva crâmpeie din viața fiecărui preot, din greutățile, realizările, bucuriile și necazurile lor. Am consemnat în special realizările materiale încercând să adun  bucățele risipite de informații scrise și amintiri și sa refac șirul cronologic al evenimentelor  prin care a trecut în decursul veacurilor parohia Țagu. Aceasta nu înseamnă că zbaterile lor s-au rezumat la acestea. Dovada vie că preoții sus amintiți și-au îndeplinit misiunea de a păstori sufletele ce li s-au încredințat este faptul că oamenii din Țagu au stat strânși în jurul Bisericii și a slujitorilor ei, neplecându-și sufletele la amăgirile învățăturilor străine.  Până în prezent, populația românească a satului este ortodoxă, chiar dacă în toate satele înconjurătoare există culte neoprotestante, ceea ce dovedește grija pe care preoții au avut-o pentru păstrarea și transmiterea dreptei credințe.

Timpul a așternut peste oameni, locuri și documente un văl fin de uitare. Spre a nu fi cu totul prăfuite și uitate, aceste adevăruri trăite de strămoși trebuie transmise cu responsabilitate și demnitate generațiilor următoare, care, poate vor avea ceva de învățat din ele.

[1] Prof. Keith Hitchins și Prof. Ioan N. Beju, Documente privitoare la trecutul Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania după 1761, în Mitropolia Ardealului, revista oficială a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia și Sibiu, a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și a Episcopiei Oradiei, Anul XIX, Nr. 1-3, ianuatie-martie 1974, pag. 37.

[2] Idem, Conscripţia clerului ortodox Transilvan din 1767,  în Mitropolia Ardealului, revista oficială a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia și Sibiu, a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și a Episcopiei Oradiei, Anul XXIX, Nr. 7-8, iulie-august 1984, pag. 548.

[3] Arhiva Parohiei Țagu, Procolul botezaților, cununaților, morților, 1826-1860.

[4] Șematismul veneratului cler al Archidiecesei metropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul Domnului 1900, Blaș, pag. 216.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *