Preoți ce au slujit parohia
March 25, 2020
Istoric comuniate/sat
March 25, 2020

Istoric Biserică

La începutul secolului XX, unii bătrâni mai știau despre existența unui pustnic cu numele Simion, care își avea chilia într-o scorbură de stejar. Credincioșii îl căutau pentru a primi învățătură și mângâiere sufletească. De la numele lui se trage denumirea de Simioanca a acelei părți din hotarul satului. Acolo există și o fântână cu apă potabilă pe care sătenii o foloseau intens. [1]

În sat mai circulau informații despre existența unui cimitir pe locul numit Acăstăi, de unde, atunci când ara, bătrânul Sever Moldovan scotea oase omenești. Se presupune că acolo a fost în vechime o altă biserică. Același bătrân avea în curtea casei o lespede de  piatră cu o cruce pe ea, pe care o găsise în același loc mai sus amintit. Chiar părintele Ioan Ciociu scrie într-un scurt istoric al bisericii din
Țagu că bătrânii știau de existența acestei biserici din lemn pe locul numit de el: „macuri”, de unde s-ar fi mutat „ pe un platou impunător din sus de biserica de azi.”[2]

Lucrurile se leagă și bănuim că ordinea în care au fost ridicate bisericile parohiale este următoarea:

  • înainte de 1700 exista biserica pe locul numit ”macuri”, biserică pomenită și în Șematismul pe anul 1900;
  • de aici, preotul care slujea în anul 1783, o mută într-un loc ce se găsește mai sus de biserica actuală, la o distanță de aproximativ 60-70 m;
  • preotul Lazăr Trifan construiește în anul 1858 o nouă casă parohială;
  • biserica din 1783 ( având peste 140 de ani ) este dărâmată în anul 1928; 
  • între anii 1929-1931 este construită tot o biserică de lemn, care va fi reparată în repetate rânduri ,
  • în jurul anilor 1970-80 va fi înlocuită cu actuala biserică, construiă din beton și căramidă.

Șirul acestor evenimente este probat de însemnările – mărturii aflate în arhiva parohială, în Șematismul pe anul 1900 și în memoria locuitorilor localității, pe scurt redate mai jos.

Prima biserică din Țagu atestată documentar (potrivit arhivei parohiale) a fost ridicată înainte de anul 1700:” Pe la an 1733 parochia acésta esista deja, se ținea de archidiaconatul Juculuĭ și numĕra 185 suflete. Avea biserică și casă parochială. […] Preoțĭ eraŭ doĭ: popa Negrea și popa Niculae. Până la 1827 nu se scie cine a maĭ functionat. De la 1827 însă până la an. 1833 a funcționat Nicolae Popa; de la 1833 – 1856 Ioan Filipan; de la 1856 – 1897 Trifan Lazăr; ear de la 1897 funcționéză actualul Ioan Chicĭudean.  – Venitul congrual 418 coróne 12 filerĭ. ” 

Tot aici se spune despre localitatea Țagu-Mare:

”ȚAGUL-MARE (Nagy-Czeg), gară, staț(ie), tel, of.postal: Nagy-Czeg-Budatelke. Dep.(ătarea) de la Sc.(aunul) protop.(opesc) 6.6 km. Par.(ohie) vechie. Bis.(erică) de lemn  din  an. 1783  în  onorea  ss. Archangeli. Casa par.(ohială)  de  lemn  din an. 1858.” [3]

Această biserică de lemn din anul 1783 a fost dărâmată în anul 1928, pentru a fi construită una mai mare. Din materialul rezultat a fost construită între anii 1929 – 1931 o altă biserică având o suprafață de 101 mp, fundație de beton, pereți din lemn, planșee și șarpante din lemn, învelitoare din tablă galvanizată, pardoseală din scânduri.[4]

Din biserica cea veche se mai păstrează piciorul Sfintei Mese, câteva cruci, candelabrul, o cădelniță și suportul pentru aceasta, sfeșnice mici de metal, sfeșnice mari de lemn, o candelă și altele.(vezi ANEXA I)

În 7 ianuarie 1917, „pe la ceasul al doilea d.a. clopotul cel mic de la biserică a fost preluat de către armată”, presupunem pentru a fi topit și folosit la confecționarea de muniție (Protocolul agendelor parohiale pe anul 1917, poziția 5). În 10 septembrie a aceluiași an Comanda Militară trimite protocolul (procesul verbal) încheiat cu ocazia ridicării clopotului (idem, poziția 54).

Numele coratorilor care făceau parte din consiliul parohial în anul 1920 sunt :

  • Vasile Rașca – prim corator;
  • Moldovan Petru;
  • Sărmășan Ioan,
  • Tăgșorean Vasile,
  • Șopterean Nistor,
  • Ion Trif,
  • Alexiu Viciu – cantor învățător.

În primăvara anului 1925, la data de 19 martie, pe când încă mai era preot Alexandru Rusu, se hotărăște în Biserică să se atrângă anumite sume de bani pentru construcția unei noi biserici. Primește chiar de la Ministerul Cultelor suma de 10.000 de lei, conform protocolului de rațiuni parohiale din 1925.

Dar la sfârșitul anului părintele Rusu va primi numirea de paroh pentru localitatea „Jucul nobil”, așa cum scrie în adresa nr. 321 din 1925 de la protopopiatul Cătina. În această adresă i se cere preotului Alexandru să comunice data în care va prelua noua lui parohie și este rugat să pregătească „inventarul averei bisericești din Țag, în trei exemplare, după starea reală”. Tot într-o adresă către preotul Rusu se spune că pe 20 ianuarie 1926 se va prezenta și dr. Liviu Stupinean, protopopul de la Cătina, pentru a prelua averea parohiei „ în seamă și pentru a fi administratorul interimar, în credința că în curând își va căpăta titularul.”[5]

După un scurt interimat asigurat de preotul Iuliu Gherman din parohia Țăgșor, în perioada 3 februarie – 12 aprilie 1926 , parohia Țagu „ și-a căpătat titularul” în persoana preotului Ioan Pop. Acesta preia treburile administrative și în data de 28 mai a anului 1928, după ce face mai multe drumuri la Blaj, Cluj şi Bistriţa, obţine aprobarea pentru construirea unei noi biserici. Planul noii biserici se aprobă prin adresa nr. 145 / 1928 a Oficiului Protopopesc Cătina. Aceasta se va construi pe altă locaţie decât biserica veche din deal.

Locul ales pentru zidirea bisericii este mai jos cu aproximativ 100 m şi la 30 m după intrarea dinspre vest în curtea bisericii, astfel accesul fiind mult mai uşor. Uliţa care ducea până la biserica din deal era mereu plină de apă şi noroi, pentru că este o zonă de dos cu mai multe izvoare, acesta fiind unul dintre motivele ce au determinat amplasarea în alt loc a viitoarei biserici.

Încă din 1913 se obţinuse acordul din partea Oficiului Protopopesc al Cătinei spre a iniţia un fond pentru edificarea unei noi biserici. În vara anului 1928 biserica veche este demolată, recuperându-se lemnul ce putea fi folosit la construirea noii biserici, iar resturile au fost licitate de către Pop Victor pentru suma de 500 lei. Planul bisericii a fost realizat de către inginerul R. Ripper din Cluj (căruia i s-a plătit în data de 17 iunie 1926 o taxă de 200 cor), iar lucrările s-au efectuat sub îndrumarea meşterilor Zinty şi Schuler. Pictura a fost realizată de către pictorul Antoniu Zeiler din Blaj.

Efortul pe care l-a făcut preotul Pop Ioan, zis Onița, a fost enorm, dacă ne gândim la perioada pe care a traversat-o Transilvania după primul război mondial, Unirea din 1918, criza economică din anii 30 ai secolului trecut. În perioada construirii bisericii pr. Ioan Popp a fost sprijinit de Consiliul Parohial care îl avea în frunte pe Şopterean Ioan (Redeuşul), „corator primar”.

Clopotniţa noii biserici a fost construită în partea de nord-vest a bisericii, din grinzi masive de stejar, în anul 1936-1937, de către Aurel Hălăștăuan din Țagu.

 Toate cheltuielile făcute până la sfinţirea bisericii în data de 20 septembrie 1931 de către epicopul Iuliu Hossu au fost acoperite prin donaţiile făcute de credincioşi şi prin participarea efectivă cu mână de lucru. În hrisovul scris atunci se arată că parohia Țagu făcea parte de districul protopopesc al Sărmașului, în Arhidieceza română unită de Alba-Iulia și Făgăraș și de județul Clujului. Hramul Bisericii era „Sfinții Arhangheli” iar în mijlocul altarului s-au pus trei bucățele din moaștele „ sfinților și bineînvingătorilor martiri Purpuratus, Fructuosus și Victorina, ca cu rugăciunile lor să ne învrednicim bună luptă a ne lupta, călătoria sfințeniei a o săvârși și credința mărturisirei adevărate neclătită a o păzi”.

Redau mai jos copia după hrisovul bisericii, ce a fost găsit în piciorul sfintei mese în anul 2010 cu ocazia efectuării unor lucrări de reparație și înlocuire a iconostasului vechi (vezi ANEXA I).

Coratori în anul 1938 erau :

  • Iacob Trifu,
  • Alexandru Sărmășan,
  • Ioan Jecan,
  • Rașca Ioan,
  • Bucur Dănilă,
  • Șopterean Ioan, primepitrop
  • Alexiu Viciu, cantor.

Din arhiva parohiei am aflat numărul credincioşilor Parohiei Ţagu la sfârşitul anului 1942: 455 bărbaţi şi 426 femei.

Din anul 1949, de la data de 30 septembrie, Parohia Țăgșor devine filie a Parohiei Țagu. Preotul Rusu Alexandru, care păstorise Țăgșorul timp de 21 de ani, având în total peste 30 de ani de preoție, predă inventarul parohiei preotului Rașca Emil, de față fiind coratorii Vârtic Vasile și Ursuț Octavian din Țăgșor. Țăgșorul va rămâne filie a Țagului până în anul 1996, când este numit ca preot Birou Simion din Urmeniș.

În 20 iunie 1943 are loc şedinţa Consiliului Parohial în prezenţa Protopopului din Sărmaş. Credincioşii din Parohia Ţagu nu sunt de acord ca preotul să slujească şi în filia Budeşti, deoarece parohia ar rămâne fără Sfânta Liturghie în unele duminici. De asemenea, preotul din  Ţagu ( Rașca Emil ) să nu slujească cu cel din Visuia pentru a nu se crea situaţii neplăcute. Tot atunci se hotărăşte începerea lucrărilor la noua casă parohială, care va fi gata în 1957.

Construcția casei parohiale a fost rodul ostenelilor noului preot, Emil Rașca, fiu al satului. După trecerea la cele veşnice a părintelui Emil Raşca, la data de 8 ianuarie 1958, în urma unei îndelungate suferinţe, parohia a rămas vacantă timp de aproape un an, până în noiembrie 1958 când a fost hirotonit pentru Parohia Ţagu fostul învăţător Ioan Ciociu.

La 23 martie 1958, în prezenţa administratorului parohial, Aldea Ioan, paroh-protopop în Cătina, s-au ales membrii Consiliului Parohial şi ai Comitetului Parohial.

            Pentru Consiliul Parohial au fost aleşi:

  1. Gliga Teodor 7. Ricean Nicolae
  2. Ormenişan Ioan 8. Şopterean Silivan – cantor
  3. Baciu Nicolae        9. Cerghedean Pantilimon – făt
  4. Socaci Iacob 10. Lăzărean Augustin
  5. Drăgan Gavril 11. Budălăcan Ionică
  6. Hălăştăuan Aurel 12. Hălăştăuan Ioan

            Pentru Comitetul Parohial:

  1. Etveş Victor 11. Fechete Viorel
  2. Etveş Valeria 12. Fechete Mănăilă
  3. Şopterean Liviu 13. Drăgan Anuţa
  4. Şopterean Maria 14. Trif Ileana
  5. Sărmăşan Iosif           15. Ricean Ionel
  6. Sărmăşan Eleonora 16. Moldovan Letiţia
  7. Budălăcan Ileana 17. Moldovan Aurel
  8. Gheican Măriuca 18. Gliga Ana
  9. Ricean Mănăilă 19. Roşca Vasile
  10. Ricean Ana 20. Roşca Margareta

Biserica de lemn construită în anii ’30 a suferit deteriorări a boltei și pereților din cauza ploilor, care pătrundeau prin eternitul ce o acoperea. Din 1959 biserica a mai avut reparații și acoperișul a fost schimbat cu tablă galvanizată. Fundația s-a deteriorat în asemenea măsură încât nu se mai puteau face reparații eficiente, care să dureze. În aceasta perioadă s-au încheiat o serie de procese verbale în care se consemnează discuțiile repetate ale consiliului parohial despre starea precară a bisericii.

În procesul verbal nr. 9 din 3 octombrie 1967, se constată că „fundația bisericii a slăbit din pricina ploilor și a cimentului slab. Se propune ca să nu se mai facă reparații ușoare, că nu durează, ci pentru a întări pe o durată mai lungă fundația se propune de către consiliul parohial lucrarea unei fundații noi la biserică.”

În anul 1968 se propune ca fiecare familie să contribuie cu bani la repararea bisericii, astfel, coratorii Gliga Toader, Fechete Ioan, Hălăștăuan Aurel, Lărgan Pompei, Rașca , în numele credincioșilor pe care îi reprezintă, îl împuternicesc pe preot să angajeze un inginer pentru întocmirea formelor și trimiterea lor spre aprobare (PV 3 / 7 iulie 1968).

Oameni de vază din localitate susțineau că nu mai are rost să se facă reparații mici la fundația bisericii, pentru că toate reparațiile făcute până în acel moment au fost ineficiente. Ei au venit cu propunerea zidirii unei biserici noi. În acest scop se inițiază un fond pentru construcția bisericii.

În timpul regimului comunist nu se dădeau aprobări pentru construcții de biserici noi, așa că parohul și consiliul parohial au recurs la subterfugii: oficial, se va cere aprobarea pentru reparația capitală a clădirii. Preotul Ioan Ciociu a trimis oficialităților locale și județene, precum și Episcopiei Clujului memorii pentru a obține aprobările necesare unei reparații capitale. S-au întocmit șase dosare cu cererile către Episcopie, Hotărârea Consiliului parohial din 7 decembrie 1969 ( vezi ANEXA II), Hotărârea Adunării parohiale din 14 decembrie 1969 (vezi ANEXA III), Memoriul tehnic justificativ, devizul estimativ de lucrări, planurile construcției, și altele.

Aprobările fiind obținute, se angajează meșteri din comuna Sic, județul Cluj, sub conducerea maistrului Martin Sooș, căruia i se prezintă planul de lucrări la repararea bisericii. Subzidirea urma să se facă pe porțiuni mici, pentru a se evita prăbușirea întregii clădiri. Meșterul a spus că „nu-și ia angajamentul să execute o asemenea lucrare și pentru a nu mai repeta o lucrare de proastă calitate ca cea existentă, se ia hotărârea să se toarne pe lângă fundația veche în sus. Fundația se va turna din beton mortar cu balastru și ciment iar de la suprafața va fi clădit piatră luată din cariera de piatră Poiana-Ilvei și fațada exterioară se va ciopli […] s-a încheiat târgul cu cei 25.000 de lei din care i se va reține impozitul de 25 % ce se va depune la CEC.” (PV 8 / 6 august 1970)

Piatra a fost transportată cu vagoanele pe calea ferată și descărcată de o echipă ce a fost plătită din fondul pentru construcția bisericii. În procesul verbal nr. 4 din 2 mai 1971 se propune ca pereții noii clădiri să fie ridicați din cărămidă iar credincioșii din sat să participe cu mâna de lucru.

Cantitățile de materiale folosite la construcția fundației au fost : 260 tone piatră brută, 1506 kg fier, 11.800 kg ciment, 80 tone balast.( PV 5 / 4 iulie 1971 ), 13 kg sârmă ghimpată, 6 kg cuie pentru cofrag ( PV 6 / 15 august 1971). Pentru pereți s-au folosit  80.000 bucăți de cărămidă (PV 4 / 18 mai 1972), care s-a ars pe plan local, în două cuptoare, în vara anului 1973.

Planul construcției celei noi l-am redat aici:  

Biserica are formă de cruce, cu altar (6 m lăţime si 4,5 m lungime) , naos şi pronaos (lungime totală de 24 metri şi lăţimea de 8 m, iar în dreptul absidelor de 14 m) și o mică tindă pe care s-au construit trei turnuri: unul mai înalt, central, și alte două laterale mai mici.

Recepționarea lucrărilor de zidărie și tinichigerie a acoperișului de tablă a fost făcută  în 5 septembrie 1976 în procesul verbal nr. 8, tencuielile interioare și exterioare executându-se pâna în anul 1979. Între timp, pereții de lemn ai fostei biserici au fost dărâmați, la fel și clopotnița ce se afla lângă biserică. Lemnul a fost valorificat la licitație și banii s-au folosit la construcție.  

Pictura s-a realizat în tehnica tempera grasă, de către pictorul Constantin Blendea din București. Întreaga suprafaţă de pictat a fost de 400 mp.

  • În Sfântul altar, pe boltă este pictată în centru Maica Domnului şezând pe tron cu Pruncul Iisus în braţe. În stânga tronului este pictat Sf.Arhanghel Mihail iar în dreapta Sf. Arhanghel Gavriil. Pe arcul triumfal este pictată scena „Înălțarea la cer”. Pe pereții laterali sunt pictați după cum urmează, de la stânga la dreapta : Sfântul Arhidiacon Ștefan, Jertfa lui Avraam (deasupra proscomidiarului), Sfinții Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan, Sfântul Nicolae, Atanasie, Spiridon, deasupra ușii Jertfa lui Melchisedec, apoi Sfântul Ierarh Spiridon și Sfântul Arhidiacon Laurențiu. La proscomidiar este pictat Iisus în Potir.
  • Naosul și pronaosul sunt împărțite în patru sectoare despărțite prin ornamente florale.
  • în centrul sectorului I este „Tronul Etimasiei”, în stânga sunt scenele Bunei Vestiri și a Întâlnirii cu Elisabeta iar în dreapta sunt pictate Cina din Emaos și Iisus se arată Mariei Magdalena.
  • în centrul bolții sectorului II este pictat Iisus Pantocrator, înconjurat de cei patru Evangheliști : Ioan cu vulturul, Matei cu îngerul, Luca cu taurul și Marcu cu leul. În absida stângă este scena Nașterii Domnului Iisus Hristos , continuată cu două scene: Mironosițele la mormânt și Duminica Tomii. În absida dreaptă este pictată pe boltă Invierea (pogorârea la iad) și se continuă cu scenele : Închinarea Magilor și Fuga în Egipt.
  • sectorul al III-lea are pictat în centru Sfânta Treime de la Stejarul lui Mamvri, înconjurată de îngeri în zbor. Pe peretele din stânga este Răstignirea Domnului și Punerea în Mormânt iar pe cel din dreapta Botezul Domnului și Schimbarea la Față.
  • în sectorul al IV-lea este pictată în centrul bolții Maica Domnului Oranta iar în pandative sunt sfinții melozi: Ioan Damaschischin, Cosma melodul, Iosif și Teofan. În dreapta sunt scenele: „Vindecarea orbului” și „Învierea lui Lazăr” iar în stânga „Nunta de la Cana” și „Vindecarea slăbănogului”.
  • Tavanul din tinda bisericii este pictat cu Iisus Hristos Emanoil.
  • Pereții laterali ai bisericii,privind din fața altarului, sunt pictați astfel:
  • Pe partea dreaptă: Dreapta Ana cu Maica Domnului prunc în brațe; Sfântul Mare Mucenic Dimitrie; Sfântul Mucenic Teodor Tiron; Sfântul Mucenic Iacob Persul; Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian; Sfinţii Împărati Constantin şi Elena, Sfinţii Ilie Iorest şi Sava Brancovici; Sfântul Cuvios Antonie cel Mare; Sfânta Cuvioasă Paraschiva; Sfânta Ecaterina; Sfintele Cuviose Pelaghia şi Marina; portretul Î.P.S. Arhiepiscop Teofil Herineanu; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
  • Pe partea stângă: Dreptul Ioachim; Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Teodor Stratilat; Sfântul Mucenic Mercurie; Sfântul Mucenic Modest; Sfântul Mucenic Trifon; Sfântul Sofronie de la Cioara; Sfântul Mucenic Oprea Miclăuş; Sfântul Visarion Sarai; Sfinţii Doctori fără de arginţi Pantelimon şi Ermolae; Cuviosul Sava cel Sfinţit; Sfânta Muceniţă Filofteia; Sfânta Muceniţă Împărăteasă Irina; Sfintele Cuvioase Tatiana şi Meletina; Sfântul Calinic de la Cernica.
  • Pe soclu este pictată o draperie şi glafurile ferestrelor şi stâlpii sunt ornamentaţi.[6]

Pentru aceste lucrări parohia a făcut licitaţie publică,  a asigurat pictorilor cazare, masă, materialele necesare pentru pictură și pentru schelă. Pictura a fost finalizată în  vara anului 1980, iar biserica era pregătită pentru târnosire.

La data de 28 septembrie 1980, Înalt Prea Sfințitul Teofil Herineanu înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a sfințit noua biserică cu hramul „ Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul ”, iar Sfânta Liturghie s-a săvârșit în prezenta unui mare număr de credincioși din Țagu și din satele învecinate.

Încă din vechime, fiecare biserică a fost înzestrată cu bunuri mobile și imobile, terenuri, clădiri și obiecte de cult, cu ajutorul cărora preoții își îndeplineau slujba, asigurau bunul mers al parohiei și nu în ultimul rând asigurau traiul familiei lor. Deoarece la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, o parte din ofițerii germani care se retrăgeau au fost „găzduiți” la casa parohială, având acces la arhiva parohiei, au fost distruse de către aceștia o mare parte din acte. Drept urmare nu avem informații mai vechi decât cele de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-au întocmit cărțile funciare.

În ceea ce privește proprietățile parohiei Țagu, cea mai veche referire se află în CF nr.84 în care apar înscrise drepturile de proprietate asupra terenurilor din Rotundu; în  Șematismul anului 1900 citim că: „Proprietatea bisericiĭ consta din loc arător de 5 jugĕre și cositor de 10 care de fên.”  Apoi avem extrasele CF din anul 1910 și inventarul din anul 1948, în care apar în  proprietatea parohiei 35 ha și 1017 mp de teren arabil, cositor și pădure, situate în Rotundu, Sub Coastă, Căbgic, la Biserică, Gurețe, Lab.

În inventarul parohiei din anul 1968, figurează următoarele:[7]

Clădiri și construcții :

  1. Biserica; la nr. 121; an construcție 1929; pereți din bârne; acoperiș de tablă galvanizată; iluminată cu lumânări; încălzită cu gaz metan; suprafața 152 mp.
  2. Clopotnița; la nr. 121; an construcție 1948; pereți din scânduri; acoperiș de țiglă; suprafața de 16 mp.
  3. Casa parohială; la nr. 35; an construcție 1957; pereți din lemn; acoperiș din țiglă; număr încăperi 3; iluminată electric; încălzită cu gaz metan; suprafața 60 mp.
  4. Grajd la casa parohială; an construcție 1958; pereți din lemn; acoperiș din țiglă; număr de încăperi 1; suprafața 32 mp.
  5. Bucătăria de vară; an construcție 1958; pereți din cărămidă; acoperiș din țiglă; număr încăperi 2; iluminată electric; încălzită cu gaz metan; suprafața 25 mp.

Terenuri în proprietate:

  1. Curtea Bisericii; destinația principală dată terenului : cimitir; suprafața 8400
  2. Cimitirul Lab; destinația principală dată terenului : cimitir; suprafața 1 ha.
  3. Cimitirul Căbgic; destinația principală dată terenului : cimitir; suprafața 6800 mp.
  4. Cimitirul Gurețe; destinația principală dată terenului : cimitir; suprafața 1 ha 300 mp
  5. Între Gureți; destinația principală dată terenului : cimitir; suprafața 1 ha.
  6. Grădina casei parohiale; destinația principală dată terenului : grădină; suprafața 4800 mp.

[1] Dumitru Mircea, op.cit., pag. 19.

[2] Pr. Ioan Ciociu, Scurt istoric al Parohiei și Bisericii din Țagu, manuscris, pag. 1.

[3] Șematismul veneratului cler al Archidiecesei metropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul Domnului 1900, Blaș, pag. 216-217.

[4] Conform I.G.C.L. Bistrița, Memoriu Tehnic Justificativ privind reparațiile capitale de la Parohia Ortodoxă Româna, satul Țagu, com. Budești, jud. Bistrița-Năsăud, la 26.I. 1970, pag.1.

[5] Arhiva Parohiei Țagu, Adresa de la oficiul protopopesc gr. Cat, Cătina, 12 ianuarie 1926.

[6] Arhiva Parohiei Țagu, Deviz și Caiet de sarcini pentru pictura din nou în tehnica tempera grasă la Biserica Parohiei Țagu, Comuna Budești, Județul Bistrița Năsăud, aprobat de Comisia de Pictură Bisericească în 30 noiembrie 1978.

[7] Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Țagu, Inventar cuprinzând obiecte care au valoare istorică, artistică sau documentară aflate în patrimoniul parohiei la 2 II 1968.

După 1990, parohiei i-au fost retrocedate 8 ha de teren în baza legilor nr. 18 / 1991 și 1 / 2000. Pe acest teren există și titlu de proprietate emis în anul 2005. 

Primii epitropi ai Parohiei Ţagu din 1890 până în prezent:

  • Lăzărean Andrei,
  • Şopterean Ioan (Redeuşul),
  • Raşca Ioan,
  • Todoran Ioan,
  • Gliga Teodor,
  • Gliga Ioan.

Cântăreții de la strană :

  • Alexiu Viciu,
  • Ormenișan Ioan,
  • Sâmbotelecan Andon,
  • Șopterean Silivan,
  • Șopterean Liviu,
  • Ricean Ioan.

Paraclisieri (sfeți) :  

  • Rașca Ioan (Onuțu),
  • Cerghedean Pantelimon (până în 1970),
  • Șopterean Ioan (din 1970 până în prezent).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *